Acesta este spatiul pe care Ada, o mamica ce face parte din Comunitatea mea virtuala de femei minunate, mi l-a oferit pentru a-mi exprima.... povestea: articol de suflet - interviu balsam.
Am modificat putin
====================================================================
Care-i povestea ta? Care-i contextul in care și-a făcut bebelușul apariția? De ce ai ales să aduci un copil pe lume?
Sunt Gabriela, mama Victoriei-Ioana.
La anu’ schimb prefixul in 4.
Sunt femeie, mama, fosta-sotie, prietena, coach spiritual, terapeut,
deschizator de drumuri, comunicator, calauza, talisman, purtator de
cuvant si de noroc, vizionar, consilier in alaptare, diversificare si
nutritie holistica, absolvent de management si finanate contabilitate, talentata in PR, HR si
Comunicare, fost-lucrator in Finance, fost sales-person, ex-angajat in
multinationala, fiica a doua mame si un continuu explorator al naturii umane,
incepand si revenind mereu la Sine, de fapt, la Mine.
Sunt „Gabriela-Eu” (pe Facebook) - deci sunt eu si cu mine...
In 2010 am vrut si am facut un copil, parte dintr-o casnicie aflata la inceputurile ei.
De ce? Pentru ca Victoria isi dorea sa vina pe Pamant, in viata mea, pentru a-mi deveni cel
mai aprig critic, cel mai bun ghid si cel mai exigent maestru, cea mai
buna oglinda, cel mai eficient intrument de autocunoastere si cea care
ma ajuta sa imi invat cele mai puternice lectii de viata, direct sau
indirect. Am ales sa aduc acest suflet aici si sufletul ei
m-a ales sa vina, aici, prin mine.
De ce? Pentru ca asa am convenit noi
doua inainte de intrupare.
Cum a fost nașterea? Întâlnirea? Ai schimba ceva?
Nasterea Victoriei s-a petrecut pe un fundal in care eu intelesesem, la
nivelul meu de atunci, cum se petrec lucrurile cu treaba asta numita
"Sarcina". Ma pregatisem in acest sens sau eram pregatita deja. Urmasem doua cursuri de puericultura care mi-au confirmat ceea ce stiam, simteam,
credeam, dar care a integrat si aspectul „teoretic” si a adaugat
procesului confirmarea „specialistului” ca tot ceea ce simt este bine,
firesc si natural. Unul a fost gratuit, in sistem de stat. Altul particular si valoros!
Prima mea intalnire cu copilul meu a fost magnifica pentru ca, multumesc pentru intrebare, a
produs acel „Wow-asta era sentimentul de a aduce pe lume un copil… A-HA!!!”. Uitasem trairea din momentul sublim in care i-am auzit glasul (tipatul prim!) si
am zarit aparitia ei. A fost, cred, cea mai simpla, ampla, completa si
inaltatoare traire. Si chiar o… uitasem…
Nu as schimba ceva in trecutul meu, insa sigur as schimba ceva la o
potentiala viitoare nastere. Desi Victoria s-a nascut intr-un mediu
perfect multumitor pentru etapa mea de ATUNCI, cu siguranta urmatorul se
va naste intr-un mediu adaptat experientei mele de ACUM, cu MULT
diferita fata de cea anterioara, cu toate ca aud des: „ce nu as da sa
nasc ca tine, in patruzeci de minute de la internarea in maternitate!”.
Cum arată nașterea ideală pentru tine?
Vizualizez o nastere la marginea Oceanului, tinuta de mana de
partenerul meu, alaturi de Victoria si de o femeie de incredere,
asistati de Prezentele mele din alte dimensiuni ;). Si va fi baiat! :))
Ce a adus copilul in viata ta/in viata cuplului? Cum s-a
adaptat cuplul noilor roluri, cele de tată/mamă? Ce s-a schimbat între
voi?
Venirea bebelinei mele a Trezit fiinta spirituala din mine, (re)venirea la o alta
realitate, manifestand puterea de a ma ajuta sa inteleg, pe zi ce trece,
cine sunt si ce vreau de la aceasta viata. A fost motorul intrinsec si
experienta care a declansat transformarea mea ca fiinta. M-a readus in
mine, la mine si a dat startul unei noi vieti.
In viata de cuplu a fost ca o raza de lumina care isi avea locul si
momentul sau ca o puternica lectie prin care cuplul a inceput sa se
cunoasca, cu adevarat, chiar daca prin experiente dure, dureroase as spune, finalizand printr-o separare de neinteles pentru
nimeni, insa cu un scop vindecator pe care eu l-am vazut cu o claritate
neindoielnica.
Ne-am adaptat, cred, usor, la viata de proaspeti parinti, avand
recunostiinta pentru zero nopti nedormite (ce numesc eu, cu adevarat,
nesomn „din cauza copilului”), zero boli (ceea ce numesc eu, cu
adevarat, boala), nu tu dureri de dinti, nu tu mofturi la diversificare,
totul mergand ca intr-o calatorie fireasca, cu suisuri si coborasuri,
dar din sfera normalului, cu lectii si experiente haioase, cu lacrimi de
fericire sau de nemultumire, dar integrate intr-o experienta pe care
mi-am asumat-o, vesnic curioasa sa vad ce ma mai … asteapta.
Victoria este un balsam pentru suflet, hranindu-ma si confirmandu-mi
ce stiam deja: copilul aduce cu sine daruri, este o binecuvantare, vine
cu multa cunoastere si cu deja un retetar de folosire, daca stii sa il
privesti, sa il asculti, sa cauti sa il cunosti si sa il intelegi,
acceptandu-l asa cum este, fiind o fiinta diferita de tine si cu
drepturi la exprimare, cu diferente de destin, de lectii de viata si
avand o proprie directie in viata. CE TARE – pana azi nu m-am prins ca
cei mici vin pe lume cu propriul retetar. Asta chiar e o traiere unica
si contrara a tot ce sustinem si ce credeam, pana acum! Frumoasa
revelatie
Ce s-a pierdut în noul context din viața ta și ai vrea să ai din nou?
Iese in afara spatiului meu de credinta ideea ca un copil vine cu
pierderi. Dar daca ar fi sa formulez un raspuns, as spune ca s-a pierdut
tot ce nu era in concordanta cu misiunea mea. Tot ce era un tipar
neprietenos, o limitare, ce era lipsit de autenticitate a inceput sa se
prabuseasca ca un castel de nisip. Am pierdut tot ceea ce credeam ca am
„strans” intr-un context confortabil, acceptat social. Am pierdut un sot
(cel mai bun om de pe pamant, cum s-ar zice), am pierdut prieteni cu
care nu am mai rezonat, am pierdut timp sa imi schimb viata, sa citesc,
sa aflu, sa experimentez, am pierdut chiar si prietenii pretioase, „de o
viata”, chestii la care nu ma vedeam niciodata „renuntand”. Toate
acestea cand am observat detasat ca totul fusese un joc fals pe care il
preferasem pana atunci, in iluzia ca „asa se face, asa se cade, asa e
bine, asa e frumos”, desi sufletul meu ravnea la altceva, cu totul
diferit. De fapt, sufletul meu ravnea la… Mine! M-am pierdut pe mine cea
Veche, ca sa ma pot regasi pe Mine, Noua-Eu.
Cum te-a transformat maternitatea? Alăptarea? Apropierea profundă de o altă ființă? Somnul? Rutina?
Maternitatea a scos din mine, la lumina, fiinta numita Femeie, fiinta
numita Mama, fiinta numita Fiica si fiinta numita Copil. Omul Nou!
Alaptarea si Nasterea naturala m-au reintregit, implinit in firescul
„meseriei” de mama, au curs natural si mi-au confirmat normalul.
Aproprierea profunda s-a produs, intr-adevar, prin conexiunea pe care
deja o aveam cu aceasta fiinta, inainte de a o intalni, prin nasterea
fizica. O conexiune pe care, din fericire, nicio justitie de pe pamant
nu o poate nega. Somnul pentru mine nu prea exista, iar Victoria nu a
schimbat nimic pe aceasta linie. Iar eu o rutina nu am, deci totul a
fost in concordanta cu stilul meu de viata.
Copilul a fost integrat total in viata noastra si a facut parte din
ea. Spre deosebire de mine, tatal Victoriei nu a avut aceeasi parere si
daca este sa exprim si o parere de rau, este ca nu am vazut asta decat
traversand un divort. Si a fost un soc sa constat ca cel mai mare
sustinator al procesului meu de evolutie, admiratorul, fanul meu suprem,
a fost total in disonanta cu ceea ce am experiemntat eu drept o curgere
lina si armonioasa. Si asta nu la final sau de curand, ci… mereu! A
fost cea mai trista realitate din viata mea si o miscatoare lectie de
acceptare. O rana nevindecata si care inca imi trezeste lacrimi.
Ce ai învățat? Ce ai fi făcut diferit?
Am invatat tot ce stiu si nu as face nimic diferit, pentru ca fiecare
clipa a avut rolul si sensul ei, plina de intelegeri, constientizari si
revelatii, unele chiar foarte inalte.
Ce sfaturi ai da unei femei care se gândește să aibă un copil? Ce vrei să împărtășești altor femei?
Eu nu ofer sfaturi, ci doar impartasesc din experienta mea, cu
fiecare respiratie, aceleia care simte sa priveasca spre ea. O fac din
plinatate si cu bucurie, de fiecare data. Fetitelor care se gandesc sa
aduca pe lume copii, in aceasta viata, le doresc sa o faca din inima si
constient, cu incredere, curaj, aplecandu-se exclusiv asupra
instinctului, informandu-se detasat si urmandu-si menirea. Sa astepte sa
rasara femeia din ele, oricat de timid.
Iar celor care nu isi doresc copii, sa descopere daca este din frica,
ori este alegerea lor suprema si sa si-o asume ca pe ceva la fel de
normal, asa cum isi asuma aceasta decizie de a naste, cele care aleg sa
faca un copil. Ambele alegeri sunt perfecte, atat timp cat Inima spune
ca este in concordanta cu menirea lor.
Care-i modelul tău de mamă? Ce fel de mamă ești tu?
Eu sunt o mama asa cum sunt, intr-o continua explorare, invatare si
cu o perpetuua dorinta de cunoastere a naturii umane, implicit a
experientei de mama si de parinte.
Care-i rolul tău în viața copilului tău? Dar al lui în a ta?
Rolul meu in viata Victoriei este sa o calauzesc in a manifesta
Iubirea fara conditii. Rolul meu este sa fiu mama ei, pur si simplu! Iar
rolul Victoriei in viata mea este sa imi fie Ghid Spiritual.
Descrie într-un cuvânt/doua relația ta cu copiii tăi/copilul tău. Descrie-i pe ei/el/ea într-un cuvânt sau două.
Relatia mea cu Victoria este transformatoare, deci provocatoare, de
scoatere din confort, deci evolutiva. Iar Victoria este o fiinta cu un
grad inalt de constiinta, este blanda, ferma si buna.
Care-i mesajul tău pentru alte mame?
Mesajul meu catre alte mame este sa priveasca in ele si sa isi
iubeasca copilul din ele, sa isi foloseasca experientele cu copiii lor
ca pe niste metode clare de a se vedea pe sine. Copiii nostri sunt
oportunitati extraordinare de a intelege mai bine despre ce e viata
noastra, de fapt, si ce cautam noi prin ea.
Ce întrebare care crezi că ar putea să fie relevantă mi-a scăpat?
Cum vezi rolul unui tata in viata de familie? Care este cel mai
pretios dar pe care un barbat il poate aduce partenerei sale pentru a o
sprijini in procesul ei de evolutie? Care a fost cel mai pretios ajutor
pe care l-ai primit de la tatal copiilor tai si pentru care ii esti
recunoscatoare.
Acest blog este creat pentru fiica mea, Victoria. Inițial a fost despre trăiri de părinte, povestind despre lucruri mărunte si minuni. Eva face ca viața de mamă să fie ușor mai complexă. Iar blogul pare să devină despre femeia care adună povești răzlețe și le așterne, aparent necontrolat, într-un spațiu de inspirație și concret imaginat! Să lăsăm viața să fie așa cum vrea ea, dându-i senzația că are controlul propriului nostru destin! A deveni conștient transformă haosul în înțelepciune.
miercuri, 10 februarie 2016
marți, 9 februarie 2016
A-HA-ul zilei / 9 februarie 2016
A-HA-ul zilei reprezinta inspiratia mea pentru ce urmeaza.
Si revelatia zilei ce a trecut.
Pink Floyd - Coming Back To Life
luni, 8 februarie 2016
duminică, 7 februarie 2016
miercuri, 3 februarie 2016
Coaching experential - week-end cu sesiuni cadou
M-am trezit cu un cadou frumos pentru acest week-end:
MULT TIMP LIBER!
Asa ca va invit sa experimentati o sesiune de Coaching, asa cum il fac eu, acum!
Fie ca ati mai beneficiat de Coaching, fie ca nu, fie ca stiti ce inseamna, fie ca nu, fie ca sunteti dornici sa va rezolvati o problema punctuala sau doar vreti sa va jucati cu o intentie, fie ca deja credeti in Miracole, fie ca nu va intereseaza "porcariile" astea :), daca va atrage atentia acest anunt si va surade ideea, dati-va liber pentru o experienta ALTFEL!
Voi fi calauza voastra, in timpul meu liber, ca dar din cu recunostiinta pentru tot ce am primit, pana acum, si cu deschidere spre a duce mai departe aceasta Cale, pe care am ales-o!
GARANTIA: minim un A-HAaaaaa!!! :))
CONDITIA: sa nu ma fi cunoscut in ipostaza de Coach, inca ;)
DURATA sesiune: 5 minute.
DATA VALABILITATE: 6 si 7 februarie; intre orele 08:00 si 22.00
Abonați-vă la:
Postări (Atom)