Profesia si deciziile

Sa scriu despre Budapesta (conform promisiunii din povestea anterioara) ar insemna sa fac ordine in amintiri, fotografii, sa caut informatii si sa (ma)... culturalizez. Dar iti ofer o imagine din grota.

As scrie despre... decizii!
Dar mai intai, ce mai facuram saptamana aceasta...
Da, cu perfectul simplu in sange. Are farmecul sau si valabilitatea sa.


Luni (23): Acasa-Metrou-Universitate anticariat carti pentru copii-Cismigiu (stationare pentru soare si somn)-Unirii-Metrou-Acasa.

O zi frumoasa /
Dar geroasa/
Insorita /
Si prea-nimerita.

O zi in care am calatorit cu metroul pana la Universitate, ne-am intalnit cu tati, fara sa ne planificam, am rasfoit, de la un anticariat, carti pe care daca le stergi de putin praf obtii satisfactia unei jumatati de pret echitabile.
Apoi am vizitat o farmacie pentru ca te suspectam amandoi de nevoi satisfacute in plina strada, deci am pornit in cautarea unui scutec la bucata (am gasit Pampers - "bun si bronzul!", cum ar zice tati - bine ca nu a fost cazul sa il utilizam in oras - deci a fost o alarma falsa si o inducere in eroare desavarsita).

Cu ochii spre cer si dinti rasariti

A urmat un drum in doi (noi doua), drum, ce mi s-a parut extrem de lung, poate si de la ger, spre romanticul Cismigiu, apoi o alaptare cu discretie, pe o banca, in parc, pentru ca era ora mesei de pranz si daca biscuiti de clasa regala nu ai dorit... A fost un festin laptos-mamos-bebos si un rasfat la soare, urmat de un somn bun, o plimbare pe stradute pana la Unirea... Romantic, ce sa mai...
Am revenit in cartier cu o poposire la aprozarul nostru de la care luam, de ceva vreme, niste biscuiti cu nuci si cu ovaz.
Aceasta a fost ziua de luni...
Poate nu am inspiratie sa iti povestesc mai cu umor, dar ideea este ca am inceput saptamana cu o iesire din tipar, ceea ce a fost potrivit pentru neuronul
meu mamicesc...

Marti (24): Acasa-Metrou-Victoriei-plimbare cu tati&colegii (mami a avut treaba la cititorii de analize medicale, dar suntem bine, sunt sanatoasa) -stationare pentru pranz in bucataria multinationala de la etajul unde-si face tati veacul de mai bine de 5 ani (cred ca vreo 6?!?)-Metrou(somn)-Parcul din cartier(somn)-Acasa (prea mult ger, am fugit de el!).
Si uite asa inca o zi colorata, desi nu pare, /
Insa a fost vorba de inca o evadare!

Miercuri (25): zi de somn pana in zori la 10.30!
Aleluia si multumesc, fata mea ca am dormit mai mult!

ati lasat hartiile pe mana mea?

O zi domestica, viscol, dar viscol puternic.
Bunicul a fost luat cu salvarea aseara (complotul meu cu niste vecini, caci situatia se degradase destul de mult). Asa ca ultimele doua zile au fost destul de agitate interior (interiorul meu) si oricat de mult as incerca sa ma detasez, imi este dificil sa am atatea informatii la indemana si totusi, atat de putine instrumente sa intervin intr-un destin... Dar am facut impreuna ordine in hainele celor mari, ne-am jucat si ziua a zburat...
Parca nu simt emotia acum cand povestesc despre aceste trei zile. Vor vei si vorbe ma mestesugite...
A fost un inceput activ de saptamana.  
Joi, 26 ianuarie si vineri, 27 ianuarie am trait intens povestea spitaliceasca a bunicului, asteptand vesti, cautand idei de comunicare fara telefon, intreband despe doctori, solutii si planificand viata de dupa spital, rugandu-ne pentru sanatate si inspiratie in a gasi o solutie pentru aceasta stare perpetua de neliniste.
Sambata pe 15 si  29 ianuarie am petrecut la aniversarile lui Rares, respectiv a Biancai.
Trei ani minunati pentru fiecare! Rares isi asteapta fratiorul sau fratioara, Bianca deja are doua gemene, stii povestea lor.
Ambii au avut doua petreceri minunate, unde copilaria si-a facut de cap!
Iti voi povesti in curand...

---------------------------------------------------------------------------------------

Luni pe 23 iti scriam filosofeala:

Cele mai inspirate, frumoase, productive, minunate, fericite decizii le-am luat cu sufletul.

Mintea mea este complexa. Nu zic prea, nici foarte. Poate defineste mintea femeii, general vorbind. Gandesc, gandesc, gandesc.
Dar cat cantaresc? Mai deloc!

martie 2007 (City Grill)

Impuls, febra, adrenalina, inspiratie au fost si vor ramane dragostea mea (toate impreuna formand-o). Controlul. Inca un defect major. Judec, duc analogii, scrutez realitatea, dau verdicte, pun etichete, nu fac concesii.

Oana-Mika

Dualitate aparenta, ma regasesc peste tot, dar totusi nicaieri. Alergam cand dupa alb, cand dupa negru. Eram cand fata buna, cand acritura cea rea. Ma visam mireasa azi, maine ma vedeam "a single mother". Si tot asa.... In descrierile testelor de personalitate din reviste mereu ma aflam la pragul dintre toate raspunsurile posibile. Trageam cu un ochi la raspunsuri si ce-mi convenea, in categoria aceea ma identificam! Pe atunci era doar un... joc!...

Viata ca un tumult de trairi, viteza, lipsa rutinei, provocari si anticipari.

Toate acestea le-am iubit. Si le mai iubesc. Cu ponderarea ce mi-o da "Meseria de mama". Meseria aceasta minunata, cu full time*3 ture=24h din zi si din noapte.

Linie dreapta - breton!

Curiozitatea, mai mult ca o nevoia de informare, derivata din nevoia amintita de control, imposibilitatea acceptarii unei alte pareri care nu concorda cu viziunea si stilu-mi, mici obsesii cu buna intentie, perseverenta, pana cand rezultatul dorit vine, abandonare precoca, daca terenul nu este stabil. Toate vin din mintea aglomerata a unei femei nebune. Desigur, cu falsa modestine apreciez: nebunie in sensul frumos! :) Vreau sa fac, fac. Nu am chief, trebuie sa existe o scuza la mijloc pentru a nu intreprinde. Mi-e dor, atenuez dorul, poate il si rezolv. Am o idee, trebuie sa o materializez. Toate vin ca pe banda, din zvacniri si simtiri. Nu stau pe ganduri cand flerul sopteste.

2006-Ploiesti: Alina, Dona, Kory

Am venit in Bucuresti pe un job de nimic (salarial vorbind, dar si contractual - eram colaborator cu salariu fix si comision, lucram in vanzari si aveam vise mari). Visam acest lucru, imi doream acest lucru, era mica mea obsesie si visul (inca) neimplinit. Mi-am dorit acest lucru mult timp. Un an de zile aproape a durat de la incoltirea ideei pana la concretizarea ei (evident ca a fost un moment in care nu mi-am mai dorit nicio capitala, desi cu coada sufletului ma gandeam mereu la ea). Aplicari on-line, interviuri, libere solicitate peste noapte de la jobul de atunci, incercari, incercari, esecuri, raspunsuri negative.

Pana cand intr-o zi mi s-a spus: "La interviu, acum o luna, ai amintit de Bucuresti. Mai este valabil? S-a eliberat un post similar la Metro Militari si ai posibilitatea sa te muti. Este luni. Ai termen de gandire pana miercuri."

Doua zile si viata se schimba. Chirie. Lume noua. Vis implinit. Vis adeverit.
Bagaje. Gara. Singuratate. Am schimbat patru-cinci locuinte intermediare din octombrie pana in ianuarie cand am gasit cuibusorul viitoarelor 6 luni.

Ziua numelui meu, 8 nov 2005, intr-un bar

Central. Daca as fi facut facultatea (ASE) aici (Bucuresti) as fi tras cu piscariciul (ha, ha! nici nu este in DEX, dar inseamna prastie cu elastic) si loveam bila de pe cupola institutiei de invatamant superior. Dar nu, ar fi fost prea simplu sa traiesc si sa locuiesc in acelasi perimetru! Stateam central si lucram la capat, in Militari. O iarna a fost la mijloc. Si o primavara pe "Caderea Bastiliei" (marti, 14 iulie 1789 si Revolutia Franceza, caci tot ma laudam, odinioara cu franceza mea), straduta ce duce catre ASE.

"piscarici" de Oltenia

Legenda bilei din varful cupolei cladirii Academiei de Studii Economice face parte din "folclorul" studentesc. Initial, o astfel de bila a fost si pe cladirea Universitati din Bucuresti si despre aceasta se spunea ca nu era o bila oarecare, ci una care va cadea atunci cand prima virgina avea sa fie licentiata. Insa legenda a fost spulberata, atunci cand arhitectii au hotarat sa dea jos bila de pe cladire. Mitul cu bila a reaparut atunci cand pe cladirea din strada Caderea Bastiliei a fost instalata o bila deasupra Aulei Magna, locul unde are loc festivitatea de absolvire. Daca pana in 1989 se spunea ca aceasta va cadea cand la ASE va absolvi cursurile prima virgina, dupa '90 s-a spus ca ea va cadea cand in institutie va intra prima studenta virgina. Bila a fost si punctul de pornire pentru frescele din sala de lectură a ASE-ului, fiind realizate de pictorul Sabin Balasa.

tubermanul, sagetile si copilaria

Mereu raul este spre bine. Asa am apreciat mereu. Caci nici trei luni nu trecura si primul meu job zbura pe apa sambetei. Toate pozitiile de vanzari s-au desfiintat! Iacata-ma libera de contract, cu cheltuieli fixe, cu viata de noapte prin cluburi si iesiri cu fetele, independenta, dar derutata. O luna fara job, o luna in care Marea portocala imi propune, la 24 ani, ditamai absolventa de facultate si cu aspiratii spre mastere de Comunicare, jobul sezonier de... promoter. Pentru ca altii ma refuzasera, la randul lor, pe la doua-trei interviuri, am ales sa refuz si eu un job sub nevoile mele de subzistenta si peste puterea mea de intelegere.

Cu Brunna, noiembrie 2005

Am asteptat o luna raspuns la un interviu pentru un job de vanzari (ceea ce faceam deja de la primul job full time, adica de doi ani, pentru aceeasi portocala, Mobil-Rom, pe atunci). De data aceasta vorbeam de lucruri serioase, de un concurs pentru un job stabil, in cel mai mare magazin ce se va fi deschis in cladirea in care urmau sa apara si birourile Sediului Central Portocaliu.

2004, nov, cu Elenel

O luna in care am mers din interviu in interviu pentru ca, dupa ce aud zvonul ca sunt aleasa, primesc confirmarea oficiala ca pot fi chiar somer de capitala. Aflu peste ceva vreme ca pilele functioneaza. Listele cu candidatii finalisti s-au modificat in ultim moment. Nu stiu cat este adevar si cat fictiune, insa m-am bucurat, ulterior, de acest insucces, pentru ca urma sa intru intr-o echipa careia i-am dedicat viata mea profesionala de pana la mamicie si care mi-a colorat multi ani, insa nu cred ca mai era loc. Cashier front-desk (pentru clientii externi) si apoi Cashier la etajul 9, pentru clientii interni (colegii mei, 3000 la numar, pe atunci).

Cash Collection Team, echipa de suflet cu care am batut Cheia in lung si in lat cu team-building-urile noastre renumite de la Floarea Reginei, oamenii alaturi de care am invatat sa incasez (bani), sa ii numar (gresit sau nu), sa ii gestionez (cu acte in regula), sa ii predau (bancii sau colegilor), m-am ales cu libertate (placerea mea) de decizie pentru 200 de omuleti recrutati, ocrotiti, rasfatati, educati si scuturati, si toate neoficial, caci oficialul arata prea simplu, pe cartea de munca.

Orange party, decembrie 2009

Tentative de a schimba directia (nenumarate si toate nereusite), dedicare, oboseala si frustrari, colesterol la cote alarmante, lipsa de echilibru emotional, zbateri in gol si zvacniri, reveniri si acceptari. Ma marit. Si vreau si un copil!

8 Martie a fost ziua in care, pregatindu-ne Nunta noastra, am decis sa ne maturizam: zis si facut una bucata Victorie care la petrecerea din 24 Aprilie 2010 dansa in pantecul mamicii ei.  


Asadar, cele mai frumoase decizii se iau la minut.