vineri, 27 ianuarie 2012

Multumesc, doctore! Schimbam macazul...

Astazi scriu direct si in neant.
Eterului.

Tatal meu este bolnav de: singuratate si ficat.

In urma cu doi ani si jumatate, cand ma logodisem si viata avea cel mai mult farmec si perspectivele unei fericiri cat o Casa de piatra, vad cum singurul parinte pe care il mai am aporoape, dar departe, se prabuseste. Psihic, apoi fizic.

Doua spitale craiovene care ii refuza internarea (Militari si NeuroPsihiatrie) pe motiv ca nu e nici prea rau, dar nici bine nu este, ca nu e nici de dus la Nebuni, dar nici de tinut la Interne sunt amintirilemele de atunci. Si imaginea este cum car un om pe brate (la propriu) prin toata Craiova (zona Garii->Spitalul Militari (diametral opus) -> Centru, la Neuro si, de acolo, cu ultimele resurse fizice si psihice mergem spre.... Urgenta... 

Ca intodeauna: raul spre bine!
Norocul de a intalni un dr. bun de garda (multumesc dnei Ana Halasiu), sansa de a avea o verisoara (mulumesc Lili) care lucra fix pe sectia unde era si dna doctor si astrele favorabile, fac ca 7 zile si 7 nopti petrecute, alaturi de tata, intr-un spital mizer, dar omenos, sa fie o maturizare binevenita...

Au trecut toate, tata a stat la noi 3 luni si inca o saptamana in spital...
A venit si Nunta, am dorit copil, l-am avut...
Apoi am avut si Casa noastra...
Toate intr-un 2010 grandios si norocos!

Dupa 2 ani: 
27 ianuarie, Craiova, acelasi spital, alta sectie, alt doctor de garda, alt film... Horror, this time!

24 ianuarie, stare de sanatate in regres vizibil (mai degraba "simtibil", adica la telefon). 
Rog doi vecini (multumesc Nea'Bogdan si Fam. Obogeanu) sa il verifice. 931-internare-terapie intensiva o noapte-lipsa posibilitate directa de comunicare(nu are telefon mobil in bagajul de spital)-alerta cativa prieteni, cateva rude-viscol 2 zile-pastram legatura indirect-aflam una alta-doctora si verisoara ne asigura ca totul este sub control-asistentele ne asigura ca nu are nevoie de nimic(nici macar de bani)-ne linistim!

Pot intelege:
- ca sistemul sanitar (si nu numai acest sistem bugetar) este de rahat (pentru fiica mea: "deficitar")
- ca avem o clasa politica execrabila (pentru fiica mea: "incompetenta")
- ca traim pe un teritoriu cu oameni de trei lei (Miorita plangacioasa si-a pus adanc amprenta in zona)
- ca noi, romanii majoritari, suntem saraci (mai bine zis lenesi)
- ca ne pleaca doctorii buni (si nu numai ei)
- ca sunt 1.5 pacienti in pat, in multe spitale
- ca e iarna si e criza...

Pot sa inteleg ca doctorii nu pot, fizic, sa faca internari, sa pastreze pacientii care sunt binisor, ca se fac presiuni de toate formele si culorile, de sus in jos...
Cred ca am invatat sa inteleg aproape ORICE!

Pot sa inteleg cand mi se spune:
- e nevoie de bani (spaga) - desi nu suport sa dau ca TREBUIE, ci DACA vreau (dar mi s-a intamplat la un examen in Facultate la Craiova si la un spital, in Bucuresti)
- nu sunt paturi disponibile in spital(e)
- starea de sanatate este mai buna si se recomanda externare.
 Pot sa inteleg toate argumentele logice si de bun simt pe care mi le da un om, despre un alt om sau despre o situatie.

Insa o sa raman MARCATA de replica "Pai daca nu s-a interesat nimeni de el pana acum... Ce pot sa mai fac? L-am externat acum 5'. N-am stiut... Imi cer scuze...".

M-a luat printr-o asa surprindere aceasta stire incat dezinvoltura a dat pe dinafara azi, la mine... Imi era atat de teama de ce va fi putut sa fie, incat nu puteam decat sa plang si sa urlu.
Ori sa vorbesc sacadat.

Vicky tocmai ce cazuse (nu stiu cum ca nu o mai puteam urmari) si plangea ca din gura de sarpe. Deci doctorul a realizat ca vorbeste cu o relativ proaspata mamica, iar astea-s rele ca isi re-capata instintcul de a-si apara cuibul si neamul... S, oricum, femeile sunt rele... Sa nu mai zicem de mania si iuteala oltencelor...

Si am inceput: "Dle Dr Cazacu, pot intelege absolut orice argument, dar nu ca nu s-a interesat nimeni de tatal meu si de starea lui. Cu siguranta aveti reala problema interna de comunicare (e bun si limbajul asta multinaionalist). Asistente, infirmiere, doctora lui, toata lumea stie despre ce este vorba. Imi pare tare rau ca pe viscol nicio ruda si niciun prieten nu au putut fi prezenti la dvs, eventual. Insa au trecut doar 2 zile si 2 nopti, din care 1 nopate la reanimare... Tata nu a avut telefon mobil. A ramas acasa. Tata a fost internat prin 931. Deci a fost un caz de URGENTA. Faptul ca nimeni nu a mai venit s-ar putea datora si celor 3-4 ore ce ma despart pe mine, fiica lui, de Craiova, ne mai despart un copil mic pe care sigur l-ati auzit mai devreme plangand, caci s-a lovit si nu stiu cum... si am mai putea gasi explicatii multiple; dar poate doctora lui s-a interesat, dar poate vara mea care este asistenta, s-a interesat, dar poate ca am vorbit zilnic cu cate o asistenta si m-am interesat, nimeni nu a stiut sa imi citeasca, oare, de pe o fisa, faptul ca se externeaza astazi, daca intr-adevar asa scrie?! poate ca este incompetenta la mijloc, caci reavointa, in afara de a dvs, nu am observat; stiu, de ex, de starile de sevraj din cele doua nopti, stiu ca poate a fost un pacient-problema pentru ca nu a gasit intelegere sau pentru ca asa este el, mai sunt si cazuri nu roz, faptul ca este joi si ca asteptam wknd-ul sa ne interesam direct si sa il vizitam, este iara o explicatie, faptul ca vecinii au ramas inzapeziti sau cu probleme de mobilitate legate de transport, cu copaci cazuti pe masini. este iara o idee, faptul ca unii nu si-au dus nici copii la scoala, datorita vremii... sa ne mai gandim! Si in tot acest context, sa primesc ca explicatie, de la un medic, faptul ca s-a externat pentru ca nu l-a vizitat nimeni (desi eu am intrebat daca este nevoie de bani, daca tata are la el, daca pot ajuta cu ceva, daca pot vorbi cu mediul pana vineri dimineata), deci acest motiv, mi se pare cea mai puerila si mare aberatie primita vreodata de la un... medic!".

Si imi repugna in creier replica ce continua: "si acum ce pot sa fac, imi cer scuze... dar l-am externat acum cinci minute...".

Unde putea ajunge un om de 70 de ani, in pijama, cu/fara bani la el, intr-un spital de bloc turn, de la etajul 9 sau cat o fi, in CINCI minute? La Paris?

DA! Probleme de comunicare, de perceptie si lipsa omeniei sunt... cotidiene!
Doar ca eu nu ma lovisem de ele. In Bucuresti nu te interneaza nimeni daca nu ai 400 de lei in plicul cu analize.

Asa ca trebuie sa spun MULTUMESC!
Intrebarea este: CUI?

Tata a ajuns acasa dupa aproape o ora.
Imbracat in doua pijamale, cu stari de ameteala si voma (el rar recunoaste cand ii este rau), cu 20 de lei in buzunar (ce bine ca a avut bani de taxi), pe -N grade C cate au fost astazi (caci acumar fi -12 grade C), cu memoria revenita si aparent... OK! 

Am mai sunat la spital. Mai simteam sa ma desscarc. Culmea! O asistenta i-a luat apararea. Mi-am adus aminte ca nu ii stiu numele si aveam chef de reclamatii. Asa ca am sunat iar si am dat peste o asistenta cu care am schimbat strategia. Am incercat sa ii castig empatia. Si a mers.... M-a asigurat ca totul va fi bine si ca tata va ajunge cu bine acasa si ca ii pare rau si ca va vorbi cu doctorul si ca sa revim peste o ora.. Bla, bla... Dar a fost ELIBERATOR!

Trairi intense ce am avut astazi am mai avut, POATE la nastere. Dar atunci au fost POZITIVE! Si la Nunta, normal! Dar nu se amestecau cu atata TEAMA pentru viata cuiva...

Am multumit tumultos si am inchis telefonul...
Un doctor bun, imi spune lumea. Pacat ca ii lipseste esenta: UMANITATEA!

PS: tata este pe drum, vine la noi! Ionutul meu, iti multumesc ca mi-l aduci! :)

luni, 23 ianuarie 2012

Ochi de copil
















Pana cand ne dezmeticim in viata poate sa treaca mult.
Cand suntem mici copilaria pare sa fie eterna.
Jucariile par instrumente de baza.
Lucrurile pentru cei mari sunt lucruri pentru cei mari.
Parintii au intotdeauna dreptate si ei stiu ce este mai bine.
Nici la Iasi nu a a fost iarna grea
Parintii nu ne mint.
Parintii ne iubesc neconditionat.
Parintii ne apara de rele.
Vecinii sunt cei alaturi de care traim mereu si copiii lor ne sunt prieteni.
In fiecare scara de bloc exista un copil infiat?
Exista tragedii in copilarie?
Ce ne facem cand ne suparam un prieten?
Cum scapam sa nu ne mai frece baietii cu zapada?
De ce nu am luat premiul I si anul acesta?
Trebuie sa fiu mereu cel mai bun din clasa?
Am voie sa ma joc cu baieti si sa ii primesc pe presul meu?
Clara prezinta Romania
La mare calatorim mereu cu masina, noaptea.
Intr-o vara avem mereu o vacanta la mare si una la munte.
De 1 Mai si 23 August mergem mereu intr-o mini-vacanta.
Mare pentru noi inseamna Mamaia.
La Revolutie trebuie sa ne ascundem sub pat ca se trage.
In Generala (doar) cativa colegi aveau rude in strainatate. Unii imi aduceau ciocolata Bounty.
In Liceu avem doar o parte din colegii de Generala.
La Facultate nu ajung toti.
Cand chiulim inima bate foarte tare.
In Liceu inveti sa fumezi. Dar mie nu mi-a placut.


La Facultate auzi cum incep colegele sa se marite.
Eu o sa am grija de tine, Sofia
Dupa ani de zile pot aparea si cazuri in care se despart.
Dragostea poate veni oricand. Si niciodata nu este prea tarziu.
Iarna intotdeauna ninge si toti copiii au sanie. Cand esti mic, sania are spatar.
Oamenii de zapada nu au viata, dar au nas din morcov, o matura si ochi de carbune.
Pisicile din cartier pot urca pana la 8 ca sa le dai lapte. Asa a fost si Tigruta.
Parintii raman mereu tineri si frumosi.
Eu o sa fiu o STEA! (Catrina)
Mama e cea care iti da la fund. Tata te apara sau nu se baga.
Stradutele in panta devin derdelus in anotimpul alb.
Fetele scriu frumos si ordonat.
Ora de desen cu "Balena" este frumos creionata si serioasa.
Ora de muzica cu "Fritz" suna a exigenta.
La ora de cor cine nu are voce sta mai in spate.
Cand mama nu te lasa la balet, gimnastica sau dans modern mergi pe ascuns.
Cand mai cresti poti parasi scara blocului si joci baschet in curtea scolii.
La ora de Lucru manual am facut salam de biscuiti (se facea RAW :))
Fular, botosei, caciulite si lucruri complexe poti face cu doua andrele.
Etamina si musculitele cer atentie si imaginatie pentru modele nationale.
Irina, nu vrei prajituri?
Iglita (croseta) este cea cu care poti crea lant dublu sau simplu pentru servetele din macrame (mileuri).
Baietii invata sa faca lant din sarme, bobine si alte lucruri strict barbatesti.
Intotdeauna mi-a placut Educatia fizica.
Am dac BAC-ul la Sport, caci nu invatatem Economia din scoarta in scoarta.
Am facut meditatii la matematica cu Daniela, fata unor prieteni de familie.
Cateva ore si la Economie, unde am invatat cum se abordeaza un subiect la Marea Admitere.
La Rusa invatam ca papagalul si papagal am ramas. Franceza o adoram.
Cand chiuleam la Liceu mergeam la Placintaria aflata la doua strazi distanta si mancam macedonii (placinte cu branza). Si beam iaurt.
Aveam in clasa doar sapte baieti. Din care doi gemeni si toti stateau pe randul din dreapta, de la geam.
Theea: toate sau niciuna!
Eu stateam in penultima banca. In dreapta - Carmen Popescu, in stanga - Camelia Mita. Katy statea in fata mea, pe diagonala-stanga. Ea este mama lui Theea si s-a mutat in Bucuresti. Carmen cutreiera cluburile craiovene. De Cami nu mai stiu nimic. Si a fost cea mai buna prietena din Liceu.
Pentru ai mei, am plecat in Bucuresti cu serviciul. Pentru mine - am plecat pentru auto-cunoastere.
Tata imi lustruia zinic pantofii. Mama imi punea unt pe paine. Cu dulceata. Si imi facea un ceai, dar preferam laptele cu cacao. 

Nu spalam haine si tata credea ca nu o sa ma marit pentru ca nu stiu sa gatesc.
La pranz dormim in parc
In schimb, imi placea coca atunci cand mama facea pandispan. Pandispanul preparat nu prezenta interes.
Mama facea in fiecare week-end ceva dulce.
Pe atunci sambata era lucratoare si se lucra in doua sau chiar in trei ture.
Cand mama lucra tura doua, uneori mergeam cu tata sa o luam. Intram pe sectie si lucram si eu la legat sau cusut carti, la adunat sau controlat. Eram copilul sectiei de Legatorie de la Imprimeria Nationala Oltenia-Craiova. Si avem toate cartile acasa. Dar si aracet mult.
Dupa ce ne spovedim, iarasi dormim
De la gradinita m-au luat cu mana in ghips. Am cazut din leagan.
Aruncam coarda peste bara de batut covoare si ne dadeam peste cap. Intr-o zi nodul de la o coarda s-a rupt, a cazut manerul corzii, iar eu direct in cap, pe ciment! Nu am patit nimic. Decat am lesinat, m-am albit si copiii m-au dus la mama lui Bogdan care era medic.
Margele grele?
Iar cand jucam "Baba oarba" pe "atinselea" m-am cocotat pe caloriferul din scara blocului, de la parter si cand cel care "se pusese" Baba oarba s-a indreptat spre calorifer, m-am aruncat peste el direct in.... cap! Nu mai stiu ce a mai urmat, insa filmul meu deruleaza gestul si in ziua de azi! La Baba oarba un copil isi pune fularul la ochi (jucam iarna, in scara, cand afara era frig), altul il invarte ca sa nu mai stie locul, directia si ce copii sunt in jurul lui, si in timp ce se invarte in loc, ceilalti chiuie si fug care incotro, intr-un perimetru decent. Apoi Baba oarba pleaca in cautarea celorlalti copii. Prinde cate unu, pana la ultimul. Am uitat regula prin care se alege urmatorul ca se pune Baba oarba. :)
Cocotatelea
Altadata, mult mai mica fiind, m-am dus cu tata la sifoane (pe vremuri apa minerala se punea in sticle de sticla, special dotate cu un filtru care facea ca apa sa curga in pahar cat voiai tu. Cand se golea, te duceai la sifonarie si umpleai sifonul. Ulterior, sticlele de sticla s-au demodat si au fost inlocuite cu sticle de plastic. Nici igienic, nici sigur. Apoi au disparut cu totul sifonariile...
In drum spre casa, cum saream stalpii de beton din fata blocului, am ratat unul si am dat cu capul in urmatorul. Asta a inseamna dus copil pe brate acasa cu cap spart, luat una bucata mamica si mers la urgenta cu Dacia noastra, cusut arcada sparta etc. Si cred ca am gresit! Eram cu bunicu', nu cu tata....
Si mai mica fiind, cand ai mei au venit din tura doua m-au gasit dormind, cu caciula lipita de cap si curatata de ochii mamei de sange. Bunicii nu se pricepeau, asa ca eu stateam bine merci cu capul spart in urma impactului cu pick-up-ul nostru. Acesta din urma a fost vandut!

Intre timp:
- a fost ziua mea
- a fost ziua lui tati
- a Nasei Elena. 
A fost ziua Smaranditei din Canada. 
De ziua mea, de la tata
A finei nasilor tai.
A sefului lui tati.
Nu am petrecut, dar ne-am bucurat!

Primul tort (dupa Feramisu Cristelei!)
BLAT:
1.5 cana faina de mei (mei rasnit)
2 mere mari (date pe razatoarea mare)
0.5 cana cocos razuit
2 pumni stafide hidratate si zeama lor
1 plic vanilie Bourboun
2 lg roscove (nu am avut cafea instant de cereale)
Ingredientele amestecate, puse in forma tavii pt tort, 25' cuptor la 180 grade si inca 10' in cuptor incins. L-am insiropat cu suc de mere dupa ce s-a racit.
CREMA1: (cea din reteta originala) 
1 cana caju hidratate
0.5 suc portocala; 0.3 suc lamaie
o lingurita Psyllium (semintele mele Chia sunt negre)
1 plic vanilie bourboun ; esenta rom; 2 linguri miere salcam; 1 lingura ulei de cocos
Date la blender pana au devenit o crema foarte fina. Lasata la frigider aprox 1h, apoi intinsa pe blatul rece pana cand Crema2 a fost gata.
CREMA2:
1 cana alune de padure + nuci macadamia
sirop menta; putina menta (frunze uscate)
1 lg seminte Chia; unt de cacao; apa cat cuprinde. Am rasnit alunele si nucile pana sa ajunga la stadiul de faina si le-am pus intr-un castron alaturi de restul ingredientelor. Am pus si crema2 peste crema1.
ATENTIE!: Grasimile, chiar si cele vegetale, prezente din plin in oleaginoase (nuci de toate tipurile) si uleiuri/unturi vegetale sunt benefice pentru sanatate doar in cantitati moderate. Vezi comentarii link.

Am ornat in mijloc cu unt de cacao, iar pe margine cu pudra de roscove. 


Am scris cu fulgi de nuca de cocos: "LA MULTI ANI!".

A nins, in sfarsit (21 ianuarie)

Succese, excese si delicatese - povestiri
- au aparut dintii de sus (13.5 luni)
- din ce in ce mai multe cuvinte (trebuie sa le notez si sa ti le spun)
- prima zapada adevarata (21 ianuarie)
- margelele sunt la mare rang
- cocotatul e in toi
- arati cu degetul aratator spre: nas, gurita, par, ochi, urechi
- si prietenele noastre cresc
- ALO? vorbim la telecomanda?

- dupa impartasanie copiii dorm
- NOUTATE-SURPRIZA: se casatoresc religios matusa Ionela si unchiul Robert (28 aprilie)
- in rest: plimbari prin parc, iesiri in mall, vizita la magazinul Naturalia (am luat cafea instant de cereale - BESTIALA!, seminte de CANEPA - MINUNATE, sticksuri, biscuiti si saratele pentru pitici, iehubahar - este un condiment, sare de Himalaya, praf vanilie naturala, oua de prepelita, kefir de capra).
Budapesta 2008-2009
- seara libaneza la noi acasa (15 ianuarie) cu membrii de la  Revelion 2008-2009 (Gabita&Adi, Gabriel&Co). Despre vacanta la Budapesta trebuie sa iti povestesc. Si despre Budapesta. Atatea amintiri frumoase! As fi vrut sa ti le astern acum, dar am constatat din poze ca sunt atatea de zis...
 Budapesta a fost numit "Parisul de Est", "Mireasa Dunarii" sau "Perla Dunarii". Are o identitate complexa, undeva intre luxul vestului si simplitatea traditiilor. Are o istorie zbuciumata si o mostenire culturala de exceptie. Are parcuri frumoase si mari, strazi largi si privelisti minunate intre Buda si Pest. Plus o mancare minunata!

HRANA
 Paste cu spanac: 
Am fiert 6' pastele cu spanac de la Katy.
Le-am strecurat si am uitat sa le trezesc cu apa rece pentru a nu fi lipicioase.
Servite cu un sos, parca nu cel mai potrivit (rosii de sera, deh) din: rosii, masline, porumb, ceapa verde, praz, condimente.
Supa de legume cu pui
Am fiert mult niste chestii de la un pui de tara, dupa care pe fuga am aruncat: morcovi, albitura, ardei gras, gulie, varza de Bruxelles, apio, ardei gras rosu. Cand am servit am pus lamaie si ulei de rapita.
Am mai facut mancarica de spanac: ceapa rosie innabusita, apio, ardei gras rosu, spanac congelat (am gasit bio...). Spanacul doar l-am lasat pana s-a decongelat. Apoi am oprit focul, am adaugat ceapa verde, patrunjel, rosii deshidratate in ulei si am servit cu grau spelt si quioa (fierte la steamer cu morcov si radacinoase, pentru gust). As fi vrut sa folosesc praz si zeapa de la o supa de legume, dar dormeati voi in sufragerie si nu am avut acces la balcon.
Alaturi am avut salata de andive :
- o andiva amarrrra (data viitoare o las in apa cu lamaie 10')
- 1/2 legatura patrunjel
- 1 bat de la tulpina de apio
- 1 fir ceapa verde
- 1 lg fulgi de drojdie inactiva
- 1 lg seminte de canepa
- lamaie, ulei de rapita din borcanul de rosii deshidratate, sare Himalaya.
Colesterolul meu este 215. Cel mai mic din cate dati l-am masurat eu de cand l-am descoperit mare. Asta ca mi-am amintit.
 

Inchei brusc pupandu-te pe nasucul tau de copil drag!

vineri, 13 ianuarie 2012

Numai si numai retete

Inainte de a trece la bucatareala, deloc mica ne este bucuria de a ura cu tot dragul, un viguros si vesel:
LA MULTI ANI, RARES! - 3 ani










Bucatareala de la ziua ta (HRANA pentru party)
Bataia a fost pe timp. Ca intotdeauna, problemele de organizare au facut din Aniversarea ta o zi de bucatareala.
Mami, tati si Nasa Elena au framantat din greu, iar rezultatul a fost... subtirel. Suplinit de clasica si salvatoarea comanda cu pizza. Ziceam ca nu ne mai bagam la munca in zadar, dar cu suflet, nu? Ei as! A venit Revelionul si cum mereu istoria se repeta si naravurile cu greu au dezvat...
Dar sa revenim!
Pentru 3 Decembrie am pregatit:
- pumpkin biscuits
- cafeline
- salata de naut
- salata de ciuperci (cea socralizata, up-grade)
- salata de fasole
- mult suc de portocale
- mult suc de grapfruit
- mult suc de lamaie.
La acestea se adauga minunatul tor raw pregatit de Mama de Theea (Katy).

Cafelinele - impatuream la ele in susan si cocos cand primii invitati (Ilinca si Vlad) intrau pe usa cu tabla de scris, ghiveciul cu flori, creta si cariocile...
Le-am imbunatatit si eu cum am putut. Le-am pus suc de portocale, pulpa de grapfruit, unt de cocos. Insa la distanta de o luna si ceva (azi, pe 12 ianuarie) sprec ca o sa iau si vestitele seminte de Chia si vom avea cafelinele perfecte.
Pumpkins biscuitii mei nu au mai ajuns sa fie pozati ca in reteta anterioara de aici, am uitat sa ii ornez cu fulgi de migdale si goji, ca odinioara. Multe am uitat, putine am facut...
Nici nu s-au rupt perfect, desi trebuia sa arate... triunghiulari! Au fost bucatele intr-o maxima debandada (desi eu am incercat artisticul sa-l scot din ele). Insa la gust au placut... macar atat!
Fata de reteta de pateu de naut anterioara am pus putin mai multa dragoste(ca de ziua ta), putin mai mult naut, nu am pus peste (era post). Asadar: naut, susan, muguri de pin, ceapa verde, usturoi, ulei masline, patrunjel, busuioc, sare, piper.  Ornata cu patrunjel si masline. Se simteau mugurii de pin si dragostea (sper). Idealul meu era sa o servim pe morcovi, castraveti, cherry, tulpini de telina, ardei gras dar... No time!
Fata de ce reusisem anterior sa scornesc, de data aceasta am pus in salata mea de ciuperci: mai multe ciuperci Pleurotus (de la sera de flori de vis-avis) proaspete si coapte in tava, salata verde, mai multe ridichii, muguri de pin si de floarea soarelui, masline fara samburi, ceapa verde, usturoi, ulei de rapita, lamaie, sare, piper.

Salata de fasole a ramas nepozata, dar a fost pe cat de frumoasa, pe atat de MEGA-gustoasa! Si asta nu am spus-o eu! Poate si pentru ca a fost facuta de mana dragei Nasa Elena. Asadar: fasole, ceapa verde, usturoi, boia, patrunjel, ulei de masline, muguri de pin, sare si multa LAMAIE! fasolea a fost fiarta de bunica in apa cu radacinoase (patrunjel, morcov, de aici gustul dulceag amestecat poetic cu acrisorul din lamaie). Ornata cu masline si patrunjel. Devorata, adorata!
Pesto cu masline:
- 1 castron masline fara samburi (nu am gasit laudatele Kalamata, fara samburi)
- 1 castron caju (hidratat 12 ore)
- 2 catei usturoi
- 50 ml ulei de rapita+floarea soarelui
- 1 lg lamaie (eu mereu pun dupa gust).
Blender, 3-4'pana ce totul devine o pasta fina-fina. STOP!
Arata ca un ciment!!! Insa a fost tentant si pus pe paine de catre multi. Ornat cu ridichii, patrunjel si masline.
Tata a stors juma de zi la sucuri. As mai fi vrut limonada fistichie. Insa am avut menta proaspata, luata din ghiveci din supermarket si alaturi de miere si gheata  a scos un produs finit rezonabil, agreabil.
As mai fi vrut: lapte de nuca (1 cana nuca, 2 1/2 cani apa, curmale, 1/2 banana), macar pentru copii. Era interesanta si o ciocolata calda (250 ml lapte nuca, 1 lg miere, scortisoara, nucsoara, cardamon, cuisoare invartite la blender si amestecate cu apa calda)... Mai doream vestitul Guacamole sa il fac. Biscuiti de susan si biscuiti sarati din migdale...
Insa exersam si la anu' reiteram! ;)
Bucatareala de Revelion 2012
Mustarul a iesit bun si reteta ti-am povestit-o, odinioara. Iute, iute. Asortat cu pulpa de porc in tigaie (cum numai tati stie sa o faca) pentru noaptea de Revelion (de fapt, am servit-o calda). Mancare grea, insa am acoperit toata gama de culori si nevoi ale invitatilor nostri dragi. O noapte draguta, cu multa joaca, escaladarea acoperisului, ca in copilarie, etc, etc.
Salata de beouf, clasica si ea, nu a fost inca, inlocuita cu salata raw  pe care as fi vrut sa o incerc.
Asadar: am fiert la steamer cartofi, morcovi, radacina patrunjel. Am aruncat, din eroare si graba, evident, si niste hrean. L-am recuperat si aruncat la final. Am tocat legumele fierte si le-am amestecat cu frunze de telina, mustarul home - made, castraveti murati de la Nasa Irina (direct din Bacau adusi) , gogosari de la bunica ta. 
Partea cea mai draguta este ca pana nici clasica maioneza nu mai este, in ziua de astazi, o filosofie... 
Se face in 2', nu te doare capul si ai nevoie decat de un blender vertical si o cana inalta. Noi folosim halba de bere. Suna mai bine asa si iti face si pofta (de bere sau de salata, depinde). Asadar: arunci in halba 300 ml ulei florarea soarelui presat la rece, 1 ou intreg si crud, 1 lg mustar, sare dupa gust, 1 lg lamaie. Intra in actiune blenderul vertical, lasi pana incepe sa se proceseze (observi asta cu ochiul liber pentru ca maioneza se formeaza incet, incet, in halba). Incepi sa misti usor blenderul pastrand sensul, ca la maioneza clasica. Atunci cand tot uleiul se incorporeaza si maioneza se intareste, gusti si va fi gata si buna!
Deja devenita clasica intr-o luna de zile, dupa o lunga pauza, am pregatit si fasole batuta, fiarta de mine, de data aceasta si fara dragostea Nasei Elena care petrecea in nord de Romanie, un alt Revelion. Ornata cu morcovi de la salata beouf si masline.

Si pentru ca la ziua ta nu am apucat sa fac multe, m-am incumetat la Guacamole care a fost un mixt intre guacamole clasic si o salata de avocado cu ton.Am pus la blender: 2 avocado, o conserva sardine (nu ton), o rosie, 2 lg ulei masline, 2 galbenusuri ou fiert, lamaie, sare, putin piper. Ceapa verde si patrunjel la final, amestecate si cu bucatele mici de albus de la ouale fierte. Am ornat cu masline si ou fiert, asa, de amorul imaginii.

Alte ocazii - sosirea Nasului mare
 
Joi pe 5 ianuarie, in seara noastra de doliu dupa Unchiu'Paul, a venit in vizita de afaceri :) Nasul Catu de la Iasi. Si cum praful, mopul si mancarea este mereu in mintea oricarei gazde, iaca am pornit si eu la a incropi cate ceva, printre mopuri si prafuri (nu droguri si nu praf in ochi). Caci desi vorba nasului a fost "ce, vin de la Monaco?", totusi, toata stimasi mandria! :)

    Supa-crema de conopida si broccoli
Broccoli oparit 3'. Conopida aveam oparita la congelator. Cate un buchetel potrivit din fiecare. Am fiert separat 1 cartof mare, 1 morcov si 1 radacina de patrunjel. Separat am fiert quinoa. Conopida, broccoli, cartof, morcoveata, quinoa, muguri de pin hidratati, patrunjel verde, lamaie, ulei de masline si sare - toate au ajuns in blender formand supa-crema. Am ornat cu muguri de pin si patunjel si am presat piper. Ambii barbati ai casei au declarat ca a fost delicioasa (fiecare cu cuvintele lui).

Salata normala de vinete
Eu MOR dupa salata de vinete (si dupa beouf)! Avem la congelator vinete bune-bune, coapte la strabunica pe gratar, la curte, de catre tati si pregatite pentru congelat de bunica, asta toamna. Am scos o punguta de 550 grame (cata exactitate, dar asa s-a impartit atunci in mod egal, cantitatea) si dupa ce s-a dezghetat, plus scursa de zeama, am pus-o intr-un castronel alaturi de jumatate de ceapa mica rosie, data pe razatoare si stoarsa, ulei de masline, sare dupa gust, un pumnisor de muguri de pin si lamaie, la final, ca sa fie alba si frumoasa. Am ornat-o sub forma de pseudo-catel sau pseudo-gargatitz cu rosie, masline si iara mugurasi de pin. Servita pe paine de casa, pajita.
Nasu', satul de Champignioanele lui de acasa, m-a lasat sa mananc singura cipercute la gratar
As spune ciuperci-mari, chiar! Coditele maruntite si amestecate cu marar, usturoi, ceapa verde, sare si piper au umplut palariutele. Servite pe farfurii negre primite la nunta de la colega Madalina, au fost o sursa de hrana cam pentru 2-3 zile. Nu singura, evident. Ultima a ajuns intr-o alta supa-crema din zilele urmatoare. Simple si gustoase aceste ciuperci, deci! Servite cu masline si muguri de pin pe deasupra. Aveam hidratati mugurii si sunt foarte, foarte sanatosi. De aceea am abuzat de ei saptamana aceasta.
Pastele mele favorite (paste integrale, nuci romanesti, miere de salcam, stafide brune, nuca de cocos) au oferit si ele partitura unei cine in patru (noi trei si nasu catu).
Inainte de a pleca vineri spre fetele lui si pentru ca nu aveam ciocolata, am scornit o sarlotica din nuci romanesti, alune de padure, stafide, roscove, banane si miere. I-a placut nasului, insa nu stiu daca i-a suplinit pofta de cioco si daca, nu cumva pe lungul drum a calcat stramb. :) Si-a uitat si portofelul la noi, pus de mine pe un raft mai inalt, ferit de manutele tale jucause si curioase. Asta este din episodul "Gabi stie ce inseamna a uita!".

De Sfantul Ion (7 ianuarie) am zis sa apara si la noi in casa primul tort home-made. O mini-surpriza pentru tati care a fost la ceremonia despartirii de Unchi. M-am gandit ca poate fi si o tentativa pentru potential viitori invitati la potential viitoare aniversari petrecute acasa. Nu as spune ca a fost o reusita. Dar nici un esec. Ci doar ca voi persevera!
Insa niste biscuiti care au iesit crocanti si foarte gustosi, nu neaparat aspectuosi, au fost Negrutii mei (fara mei), creati din resturi de nuca (pulpa) pentru ca aveam in frigider de la niste lapte de nuci facut cu o zi in urma pentru baietii mei (tati si nasu').
Asadar: 
- 1 castronel pulpa nuci romanesti
- 1 pumn de migdale
- vreo 15 curmale hidratate
- 1 pumn de stafide
- suc de la un grapfruit
- 1 lg de roscove. 
Am pus la blender curmalele si stafidele pana au devenit pasta. Am adaugat nucile si migdalele pentru aceeasi soarta, cu sucul de grapfruit ce a sarit si el in ajutor. Am venit cu faina de ovaz pana ce compozitia a putut fi modelata si pusa intr-o tava de sticla, apoi data la cuptor 30'. Nici nu mai stiu daca aceasta este reteta exacta. Stiu ca am facut pentru tine si pentru tati care era tristut si care a stat pe drumuri trei zile. Insa, jumatate sau chiar mai mult i-am mancat eu. Nu stiu de ce nu prea ma puteam opri. Poate de foame... ;)

Si vestitul FE-RA-MISU cu care ne-am innebunit barbatii (eu si prietenele) zilele astea (by Cristela, evident). Eu am facut asa:
BLAT:
- 1 cana faina mei (adica mei rasnit de mine la rasnita de la bunicu' ce scartaie ca la nebuni de ceva vreme (rasnita, nu bunicu'). N-a crapat in zeci de ani, poate se intampla acu';
a stat prea mult la cuptor
- 1 cana suc de gutuie si mar (asa aveam prin casa, doar un mar, desi de 5 zile imi doream un shopping pentru mere)
- 1/2 cana cocos razuit hidratat de 5 zile de cand ideea de Feramisu
- 10 curmale hidratate, plus apa lor
- un plic vanilie naturala Bourbon
- 2 lg pudra roscove (din care 1 lg trebuia sa fie de cafea instant, dar uite ca TOT nu am luat...).
Blender 2-3' -> compozitie cremoasa -> blat in tava de tort, acoperit cu stafide -> cuptor 180 grade pentru 30' .
CREMA (doamne ce cremaaaa):
- 1 pahar caju si alune de padure in completare - hidratate (asemeni celorlalte ingrediente, cateva zile)
- 1 cana suc lamaie, grapfruit, clementine (aceste fructe le aveam, in loc de portocale)
- 2 lg miere de mana
- 1 lg psyllium (in loc de seminte Chia)
- esenta rom, un plic esenta vanilie naturala.
Dupa ce blatul s-a racit putin am pus peste acesta crema de caju si alune de padure, dulce-acrisoara de imi venea sa o mananc instantaneu, pe toata, ca pe Negrutii mei. Am ornat-o cu fulgi de migdale si cu 1 lg roscove cernute cu strecuratoarea de ceai. Tortul nu a aratat ca la carte, am incercat sa insiropez putin blatul. Marginile nu au fost finalizate. S-a taiat usor cam greu si s-a mancat ca o prajiturica. Nu prea mergea lingurita in el. Deci PERSEVERAM cand vine comanda de caju si ne dotam cu mere si portocale. Chiar si cafea instant.


Feramisu din Nord
Duminica, 8 ianuarie, ne-am bucurat de prezenta elegantutei Theea si a mamei ei, venite tocmai din nord de oras pentru a ne vedea, a ne pupa, a ne felicita de aniversari si a ne aduce in dar, o punguta plina cu minunatii: paste de toate felurile, spaghete, mei, minunatele rosii deshidratate si imborcanate, uleiuri alese (susan, nuci, rapita cu floarea soarelui), condimente pentru mancarici si pentru painici, seminte de in, sticksuri pe care ti le mananca eu, acum, cand iti scriu, cu stafide (ups!). 
Eleganta ca mami, la chip ca si tati
Ne-am bucurat alaturi de fete un ceas si ceva, iar apoi am pornit in asteptarea familiilor Miu si viitoare Poleacu, si carora li s-a alaturat inopinat si bunica. O seara de pizza si  bere, vin si whisky, suc de portocale cu grapfruit si limonada, Raffaello (curmale, cocos razuit, faina migdale), sarlota de nuci (nuci, suc grapfruit, curmale, stafide, roscove, cocos). O placa video spre bucuria lui tati care o sa ne arate super-desene la TV, dar si super-filme, asta dupa ce o sa se super-sature de joc pe calculator, cat timp noi adormim sau crosetam in dormitor... Nu ti-am prezentat vacuta cantatoare (I like 2 move it), dar nu si dansatoare, cartea Scufitei rosii, precum si buchetul de flori galbene, pe placul inimii mele. 



O zi reusita, un final de week-end promitator pentru un inceput de saptamana viitor!


Luni, pe 9 ianuarie seara, eram pe afara cu tati si cu tine in Manduca atunci cand mami Kory imi scrie ca se indoapa cu bruschete de morcovi. Am pus-o sa imi explice cam de 4 ori?! ce sunt acestea. Intr-un final am priceput.
Bruschete cu morcovi
Am ajuns acasa si am factut si eu pentru cina cu paine de casa prajita, 1 morcov ras si 2 catei de usutoi. Putina sare si un strop de ulei de rapita si floarea soarelui.
Ornate cu salata de ceapa cristeliana (o ceapa si jumatate taiata Julien, frecata binnne cu sare, lasata la imprietenit 10-15', soarsa de zeama si, eventual, spalata de sare in exces, adaugat putin ulei. Otet sau lamaie acolo unde se doreste si un gust acrisor. Noi am preferat-o fara. Am mancat toata salata aceasta de ceapa noi doi (eu si tati). Plus ce am folosit la bruschete. Yum, yum!

Marti pe 10 ianuarie am repetat faza cu salata de morcov si usturoi. Am stricat-o cu putina gulie, insa. Gustul de iute de la usturoi nu s-a sincronizat perfect cu aroma iute a guliei si s-au "aburit" si anulat reciproc. O alegere nu foarte inspirata, dar de tinut minte a fi evitata. Simplitatea e, de multe ori, o cale mai gustoasa.
In seara zilei de luni in care am descoperit Apio la supermarket, am inceput sa citesc despre aceasta leguma.
APIO - bogata in saruri, uleiuri esentiale, consumata inainte de mese mai grele, aromata, plina de vitamina B, buna pentru reumatissm, guta, diabet, pietre la rinichi, probleme cu vezica urinara, de evitat in sarcina prin continutul sau, dar si in exces pentru ca are oxalati, bun diuretic. Apio nu este alta decat clasica noastra telina verde (adica partea radacinoasa), de un verde-praz, deci mai deschisa la culoare. Se folosesc tulpinile si frunzele care frunze sunt mult mai micute decat cele ale telinei autohtone  si mai asemanatoare cu cele ale patrunjelului, la forma. Ce se vede in in ciorbita ca un melcior, este o sectiune de tulpina de apio. In Spania o regasim adesea. Asta cand o sa mai mergem in Spania. Pana atunci, din cand in cand va fi in cosul nostru romanesc de cumparaturi.

10, 11 si 12 ianuarie - am mancat dintr-o Supa de legume asa de bunnna!


 Am pus la fiert:
- niste radacinoase (morcov, radacina pastranac side  patrunjel)
- ardei gras rosu (din congelator ca la magazin este 10 lei/lg).
Cand acestea au fiert (max 10') am mai tinut supa pe foc cateva minute adaugand: 
- spanac congelat (am gasit Bio la supermarket)
- frunze de salata verde (de la sera de flori de peste strada),
- 3 tulpini de apio
- 2 lg pasta de rosii+ardei gras+morcov (din conservaria noastra de toamna). 
La final am oprit focul si am adaugat patrunjel si niste verdeata ciudata gasita prin congelator (nu Kale - o alta ciudatenie, de data aceasta din familia verzei). 
Am mancat un castronas in prima seara. 
Cate un castronoi eu si portie dubla fata de obicei, tu (imbunatatita cu quinoa fiarta), a doua zi, la pranz. 
Cu lipie de dovlecel, la prazul celei de a treia zi, cand am si terminat-o!
Uleiul de masline si sarea, lamaia si un surplus de patrunel fresh nu lipsesc niciodata de la pregatirea mesei. 
In premiera, am adaugat ulei de rapita si floarea soarelui din conserva de rosii deshidratate primita de la Mami Katy si 2 bucatele din delicoasele rosii imborcanate.
Painici din dovlecei (lipie) - tot in 10 ian
 - 2 dovlecei mititei gasiti pe la un aprozar din cartier
- 1 pumn mare de ardei gras rosu, congelat
- 2 fire ceapa verde
- faina de in (seminte rasnite) cat cuprinde (10 lg, dar depinde de cata apa contin legumele)
- faina de secara (nu era in reteta originara, insa aluatul era muuuult prea subtire)
- mult marar, boia dulce, putina sare marina.
Faina de in, mararul, boia si sarea au mers intr-un castronel. Restul (dovlecei, ardei gras, ceapa), la belnder. Iar faina de secara a legat tot aluatul pe care l-am intins pe o tava, foarte subtire (aluatul) si l-am lasat la cuptor 30', apoi la caldura acestuia inca vreo 10', pana s-a crocantit. Ai mancat si tu, ca atare, am mancat si eu, dupa tine... Am folosit-o ca painica intr-o salata. Am folosit-o ca si lipie pentru seria de morcov+conopida (deci varianta esuata). Ultimele bucati pastrate la frigider au reintregit supa, intr-un pranz consistent din 12 ianuarie Interesanta, aromata si gustoasa. Este buna proaspata, deci crocanta. Dupa doua zile de frigider era moale, dar numai buna de pus la supa.
Salata verde si foarte verde:
- frunze de salata verde (de la sera de peste strada, caci e foarte frageda, da)
- 2 crengute din tulpina verzulie a lui Apio
- ceapa verde
- o conserva de sardine
- porumb congelat, ulei masline, sare, piper + painica de dovlecel!

Am avut si biscuiti de mei (250 grame faina mei, 10 lg cocos razuit, 2 banane, 10 curmale cu apa lor, putina scortisoara, unt de cocos).
Si vorba nasului-Adi, via Nasa-Irina: si noi de mancat?... :)
Dar a fost o seara delicioasa si foarte consistenta

Intre timp, un mic dejun din mere si migdale, iaurt/sana/lapte batut cu diverse cereale (mei, quinoa, ovaz), susan, biscuitei si dimineti efervescente, cam asa am putea descrie si completa meniurile ultimelor zile de la ultimele povestiri incoa'!

Scurt-metraj:
- 1 ianaurie, in vizita la bunicute (trebuie a-ti ovestesc despreSorcova-vesela)
- 4 ianuarie, invizitala vecinii de langa noi (trebuie sa-ti povestesc despre seringi)
- 5-6 ianuarie, in vizita la noi Nasu Catu
- 7 ianuarie, singure de Sf Ion
- 8 ianuarie, cu tati langa noi din nou, primim vizita Theei cu mami, si a prietenilor Elena si Horia, Crina si Mihai, plus bunica
- 9 ianuarie, incepi sa te urci singura pe toate scaunele, vrei pe masa, escaladezi orice obiect si il folosesti pentru a ajunge cat mai sus, ofarte sus
- 10 ianuarie, ti-am ciumpavit bretonul; n-as putea aprecia cum iti sta
- 12 ianuarie: La multi ani de 3ani, Rares!